Rezumatul Conferinței

Psihanaliza freudiană și lacaniană poate fi prezentată ca o știință a interpretării singularității subiectului individual. Psihanaliza este și o practică a interpretării care îi servește analizantului pentru a se cunoaște altfel decât prin oglindirea în propria conștiință, precum Narcis. Psihanaliza este prin urmare cura cea mai puțin “veterinară” dintre toate, pentru că se prezintă ca o cură a subiectului și nu a aparatelor sale, nici măcar a celor psihologice. Ea se întemeiază doar pe ceea ce subiectul spune în act, după cum cere regula analitică. Numai prin vorbire există cu adevărat un subiect responsabil și nu doar un aparat funcțional.

Pentru o introducere a discursului psihanalitic lacanian, vom porni de la cele “patru  concepte fondamentale ale psihanalizei”, care nu pot fi ignorate în desfașurarea unei cure analitice, și anume: inconștientul, transferul, repetiția și pulsiunea. Câteva exemple clinice ne vor ajuta în această demonstrație: pasajul la act ca prim (și unic?) semn al intrării în psihoză, pornind de la cazul crimei surorilor Papin și de la cel al copilotului de la  Germanwings, când vom încerca să aflăm dacă este posibil ca autorii unor crime odioase, și mai ales inexplicabile, să nu fi manifestat nici un semn de tulburare prevestitoare a psihozei; diagosticul diferenţiat, care reprezintă nu doar o exigenţă teoretică, ci mai ales una clinică, consecinţele lui, decisive, conducând, după caz, la alegerea unor scheme de tratament cu efecte pozitive sau, dimpotrivă, negative asupra stării de sănătate a pacienţilor; în sfârșit, un exemplu din clinica psihanalitică cu copii.

• Despre eficacitatea psihanalizei freudiene și lacaniene: psihanaliza cu copii (rezumat) - prof. univ. dr. Radu TURCANU;
• O cură a subiectului, o clinică a ființei vorbitoare - prof. univ. Dr. Mario BINASCO;
• Schizofrenia catatonică Repetiţie nevrotică versus Stereotip psihotic - prof. univ. dr. Virgil CIOMOS;
• Pasaj la act si psihoză - dr. Delia NAN;
• De ce Psihanaliza, de ce un discurs Psihanalitic? - dr.Mihaela DUTESCU.

Psihanaliza, după Freud și Lacan, este nu doar o practică și o clinică, ambele novatoare, deși contestate azi, într-o epoca a consumului rapid de fericire și de tot felul de vindecări. Psihanaliza este și o etică. Una care completează fundamentele știintei moderne, aducând pe scena umanului nu un subiect al cunoașterii sau al conștiinței, visat de toate utopiile și distopiile, ci un subiect divizat. Subiect divizat între ceea ce enunță și ceea ce dorește; divizat între binele/răul din diferite tipuri de morală, și apetența spre o libertate și un drept la juisare (nu la plăcere), ca marcă a pulsiunii de moarte. Psihanaliza îl ajută pe subiectul care o descoperă să se pună la ora dorinței sale: adică să țină cont de faptul că ceea ce îl leagă de semenii săi este o diferență absolută, mai degrabă decît o identitate de împrumut. Psihanaliza, atunci cand reușește, face ca existența umană să fie vivabilă, cu toate contradicțiile și abisurile ei.